Băncile ţin în continuare lumea prizonieră intereselor lor şi o nouă criză financiară este atât probabilă, cât şi mult mai dăunătoare pentru economia globală, scrie Financial Times.
Publicaţia notează o serie de schimbări abrupte care au loc în aceste momente în sistemul bancar britanic, de la înlocuirea guvernatorului Băncii Angliei Sir Mervyn King cu Mark Carney şi plecarea viceguvernatorului Paul Tucker până la ejectarea lui Stephen Hester de la conducerea Royal Bank of Scotland.
Schimbări neaşteptate au loc şi în peisajul de reglementare: ministrul de Finanţe George Osborne a anunţat că va lua în considerare o spargere a RBS în două, o bancă „bună” şi alta „rea”, idee faţă de care Hester s-a opus. În acelaşi timp, autorităţile de concurenţă au anunţat lansarea unei investigaţii pe piaţa bancară pentru companii mici şi mijlocii.
Potrivit lui Mervyn King, sistemul bancar britanic nu este în condiţia de a avea o contribuţie adecvată la recuperarea economică a Marii Britanii. Activele sistemului bancar britanic sunt acum la 400% din produsul intern brut al ţării.
Într-un discurs de anul trecut, Andrew Haldane, directorul Direcţiei de Stabilitate Financiară a Băncii Angliei, spunea că regulile impuse de reglementatori sunt foarte complicate. El compara situaţia cu un câine care trebuie să prindă un Frisbee aplicând legile lui Newton pentru a-i calcula traiectoria. Haldane cere o mai mare atenţie la un indicator simplu între fondurile băncii şi mărimea activelor.
Regulile Basel III cer ca băncile să deţină 3% capital în 2019. Însă publicaţia argumentează că acesta este foarte mic, din moment ce tehnicile de management al riscului s-au dovedit defectuoase în timpul crizei. Pericolele au fost subliniate când JPMorgan, considerată drept cea mai bună din lume la managementul riscului, a pierdut
