Aerosolii - mici particule atmosferice care pot influenţa formarea norilor - produşi de activităţile umane au redus considerabil frecvenţa furtunilor tropicale din Atlanticul de nord pe parcursul secolului al XX-lea, potrivit unui studiu publicat în revista Nature Geoscience.
Acţiunea aerosolilor rezultaţi din activităţi umane rămâne unul dintre factorii cei mai incerţi implicaţi în fenomenul de încălzire globală. Aceste particule chimice (ozon, sulf etc.) pot să modifice razele solare care ajung la suprafaţa Terrei ("efect parasol"). În egală măsură, ei servesc şi ca "germeni" pentru picăturile de ploaie care compun norii, putând modifica longevitatea acestora şi, local, cantitatea de ploaie pe care aceştia o produc.
Potrivit unor ipoteze, creşterea concentraţiei de aerosoli înregistrată în a doua jumătate a secolului al XX-lea a accentuat seceta din Sahel şi a slăbit ciclul musonilor de pe subcontinentul indian.
Nick Dunstone de la Met Office din Marea Britanie (Institutul de meteorologie) şi colegii săi consideră că aerosolii influenţează în orice caz temperatura de la suprafaţa apei în Atlanticul de nord. Prin urmare, ei sunt capabili să modifice ritmul cu care apar furtunile tropicale în această zonă.
Pentru a-şi demonstra teoria, autorii studiului au folosit modele climatologice utilizate în mod frecvent pentru a simula schimbările climatice trecute şi viitoare. Făcând să varieze diverse criterii, ei au ajuns la concluzia că furtunile tropicale din Atlanticul de nord sunt mai puţin frecvente în perioadele în care concentraţiile de aerosoli sunt mai ridicate deasupra acestei regiuni.
Potrivit calculelor lor, aerosolii produşi de activităţile umane sunt principalii vinovaţi de apariţia acestui fenomen. Ca dovadă, atunci când concentraţia lor a început să scadă după 1990, furtunile tropicale au cunoscut o creştere în intensitate
