În calitate de senator, dar şi ca pacient, sunt absolut convins că nimeni nu îşi poate dori o grevă generală în sistemul de sănătate. Nici medicii, care au dreptate să ceară majorarea salariilor, nici pacienţii care deşi nu sunt întotdeauna mulţumiţi de serviciile medicale, au nevoie de ele, cu atât mai puţin reprezentanţii ministerului Sănătăţii, pentru care nu mai poate exista acum decât soluţia dialogului.

Ministrului Sănătăţii şi ministrului delegat pentru Dialog Social le revine săptămâna viitoare responsabilitatea negocierii cu sindicatele ce reprezintă personalul medical, dar şi cu Colegiul Medicilor, pentru a face tot ceea ce ţine de ei ca să împiedice prima grevă generală în sistemul de sănătate, lămurind medicii că nu trebuie să ajungă la această soluţie. Din punctul meu de vedere, este dificil ca cineva să accepte faptul că dialogul care s-a tot purtat până acum are ca punct final greva generală, înseamnă că undeva comunicarea s-a rupt şi trebuie reluată, cu toată disponibilitatea.

În acelaşi timp, cred că se impune şi o prioritizare a revendicărilor, pentru a se închide cât mai repede conflictul. Dacă protestul a avut ca punct de pornire majorarea salariilor, atunci aceasta este problema care trebuie analizată în primul rând. Pentru că am ascultat tot felul de comentarii în legătură cu anunţata grevă din sistemul medical, mă văd obligat să spun că nimeni nu contestă necesitatea unei reforme radicale în acest domeniu. Am înţeles chiar că există medici care îl apreciază pe ministrul actual al Sănătăţii, pentru reformele pe care le-a făcut atunci când a mai deţinut acest portofoliu. Dacă este aşa, atunci trebuie să îi acorde timp să facă ordine în sistem.

Ca parlamentar, sunt gata să votez măsurile de restructurare şi reorganizare a sistemului de sănătate iniţiate de minister, inclusiv cele rezultate în