Fabrica de bere de la Timişoara se apropie vertiginos de aniversarea a 300 de ani de existenţă, timp în care a funcţionat aproape neîntrerupt. A fost înfiinţată în 1718, din ordinului prinţului Eugeniu de Savoya.
După eliberarea oraşului de sub ocupaţia otomană, habsburgii s-au apucat de două lucruri: canalizarea râului Bega şi construirea fabricii de bere. Fierbătoria s-a deschis din necesitate, soldaţii austrieci având mari dificultăţi în a consuma apa din zona mlăştinoasă a Timişoarei. În primii ani de existenţă, Fabrica de Bere de la Timişoara a funcţionat în folosul autorităţilor militare, iar apoi, de-alungul anilor, a fost concesionată mai multor proprietari.
Fabrica devine cu adevărat o afacere modernă în 1883, când este cumpărată de "Ignatz şi fiii", fiind cunoscută atunci sub numele de "Fierbătoria de bere din Fabric, Societate pe acţiuni". Un puternic incendiu, în 1888, a afectat serios clădirile fabricii şi a distrus instalaţiile. Tragedia a fost, însă, o ocazie pentru reînnoire, iar fierbătoria a fost dotată cu utilaje de ultimă generaţie la acea vreme. "După incendiul din anul 1888 s-a reconstruit ţinând cont de cuceririle tehnicii noi şi s-a amenajat confortabil. Produce atâta malţ încât ajunge şi pentru export. Produce anual circa 50.000 de hectolitri de bere, îmbuteliată fie în sticle, fie în butoaie şi din care ajunge mult şi la export. Deţine magazii în oraşele Gotz, Fiume, Triest, Veneţia, Pola, Bologna, Roma, Salonic, Constantinopol, Sofia, Vidin, Belgrad, Rio de Janeiro, Bahia etc. Sala mare a restaurantului de lângă fabrică serveşte pentru organizarea seratelor cu dans fiind iluminată electric”, spune un fragment dintr-un articol publicat în „Îndrumătorul expoziţiei organizată la Timişoara”, de Beran Oszkar în anul 1891, la editura Rosch G. F. Timişoara.
La intrarea în secolul XX, Fabrica de Bere devenise una din
