La ceva distanţă de zona urbană, Lipovu este, de departe, printre cele mai sărace unităţi administrativ-teritoriale din judeţ.

Sherif este printre cei mai iubiţi oameni din comună. El este un medic albanez, care lucrează de 17 ani la Lipovu şi care a ridicat o gravă problemă existentă în localitate: 50% dintre copiii din comunitatea de romi sunt subnutriţi, din cauza lipsei hranei.

După maşină rămâne un nor de praf, care se înalţă în văzduhul dimineţii. Suntem la cel puţin zece kilometri depărtare de orice arteră modernă de circulaţie judeţeană şi înaintăm pe un drum de ţară veritabil către comuna Lipovu. Cu chiu cu vai găsim primăria, care nu are nici o plăcuţă de identificare, nici o pancartă atârnată. Identificăm clădirea după drapelul decolorat şi jerpelit care se zbate în vânt la intrarea în primărie. Sărăcia lucie este cuvântul de ordine în întreaga comună.

„Sunt 3.182 de persoane în Lipovu, conform datelor de la ultimul recensământ. Majoritatea sunt bătrâni, pentru că toţi cei tineri au plecat la oraş. Le-au murit părinţii şi ei au plecat din sat. 60% din populaţia comunei Lipovu este formată din cetăţeni de etnie romă. Se duc la şcoală... mulţi au plecat şi în străinătate, cu tot cu copii“, ne povesteşte edilul-şef al comunei, Dumitru Dobrescu. Lipsa locurilor de muncă a trecut de la „acută“ la „cronică“. Cuvântul investitor rostit de mine în discuţia cu primarul Dumitru Dobrescu pare aşa de pompos, în contrast cu realitatea comunei în care am păşit. Primarul se identifică perfect cu starea comunei pe care o păstoreşte. Cu o voce calmă, edilul explică cât de greu este să fii izolat de căile de comunicaţii moderne şi să nu existe firme unde să muncească sătenii: „Nu au unde să muncească, nici la Lipovu şi nici în împrejurimi. Pe timpuri era un IAS aici, dar acum nu mai este nici acesta şi oamenii nu au unde să muncească. Nu su