După ce cazul Alexandrei Stan a demonstrat, încă o dată, că abuzul poate avea loc în orice casă, psihologii explică de ce victimele violenţei domestice realizează prea târziu coşmarul în care trăiesc.

Femeilor implicate în relaţii cu potenţial abuziv nu le este atât de uşor să identifice în comportamentul partenerului lor acele semnale de alarmă care ar putea să le scutească pe viitor de acte de violenţă extremă, atrage atenţia psihologul Jeni Chiriac.

Mecanismele unei relaţii cu potenţial abuziv sunt mult mai subtile şi mai complexe decât s-ar crede, acestea fiind şi motivele pentru care atât de multe femei rămân alături de partener până ajung să îngroaşe rândurile victimelor violenţei domestice. Bărbatul cu potenţial agresiv are, de obicei, o personalitate duală, de înger şi demon, este manipulator, charismatic şi persuasiv. Ceea ce explică, în mare măsură, dificultatea cu care reuşesc femeile să realizeze în ce s-au băgat.

Naivă şi fără instinct de conservare

„Femeia care ajunge victimă a violenţei domestice corespunde, într-adevăr, unei anumite tipologii. Ea poate să provină dintr-un mediu familial autoritar, cu părinţi restrictivi, dar şi dintr-un mediu familial hiperprotector, crescută sub o „cupolă de sticlă“ din dorinţa părinţilor de a o proteja, de a-i face viaţa frumoasă.

Se hrăneşte, astfel, un soi de naivitate care, de obicei, o lipseşte pe femeie de acel instinct de supravieţuire şi de conservare ce o poate avertiza când altcineva îi încalcă anumite limite şi libertăţi“, conturează psihologul profilul femeii care ajunge să fie agresată de partener.

La începutul relaţiei, partenerul acestei femei pare că poate să-i satisfacă orice nevoie, el are un comportament hiperprotector, atitudine care o determină să lase garda jos şi să-i cedeze lui controlul, explică Jeni Chiriac.

„Semnele acelea care duc la restricţii şi