Ce masă are planeta noastră? Şi cum evoluează această masă: rămâne mereu aceeaşi, creşte, scade? Unele dintre răspunsuri ar putea fi surprinzătoare.

Mai întâi, cum poate fi măsurată masa Terrei? Isaac Newton a elaborat o formulă din care reiese masa unui corp, odată calculată forţa atracţiei dintre două corpuri (de exemplu nişte bile de plumb). El nu se credea, totuşi, că ar fi posibilă această măsurare într-un experiment realizat pe Pământ, deoarece atracţia dintre bile ar fi fost copleşită de enorma forţă de atracţie gravitaţională exercitată de planeta noastră.

Dar, la începutul anilor 1780, reverendul John Mitchell (un savant care a pus bazele seismologiei, a estimat distanţa de la Terra până la o altă stea decât Soarele şi a emis chiar o ipoteză ce anunţa posibilitatea existenţei găurilor negre) a construit un aparat cu ajutorul căruia putea fi măsurată atracţia dintre două bile de plumb. A murit înainte de a putea face el însuşi un experiment, dar aparatul a fost reconstruit, uşor modificat, de Henry Cavendish, care a reuşit să măsoare forţa de atracţie dintre cele două bile.

Aplicând formula lui Newton, a calculat, pentru prima dată, masa Pământului, cu o precizie suprinzătoare. Era în anul 1798, iar rezultatul nu diferea decât cu cca. 1% de valoarea calculată mai târziu, cu mijloace mai precise.

Masa Terrei este, conform calculelor, de aproximativ 6 miliarde de trilioane de tone.

Desigur, construirea unor clădiri mari sau a unor nave colosale nu modifică greutatea planetei (deşi unii cred aşa), pentru că aceste obiecte sunt făcute tot din materiale de pe Pământ, aşa că, în fond, nu e vorba decât despre mutarea unor cantităţi de material dintr-o parte în alta Pământului.

Totuşi, Pământul nu este un sistem perfect închis. Greutatea lui fluctuează în timp, chiar dacă variaţiile sunt mici.

Făcând adunările şi scăderile, rez