Muzeul Ţării Crişurilor

Muzeul Ţării Crişurilor (a fost retrocedat în fals)

În 1963, clădirea Palatului Baroc se afla într-o foarte avansată stare de degradare. În 1963 clădirea era o ruină. Fiindcă nu deţinea mijloacele materiale necesare reparaţiilor, Episcopia Romano-Catolică de Oradea donează - pentru folosinţă veşnică -, prin act notarial, Statului Român imobilul. Deci palatul nefiind confiscat de comunişti, ci donat Statului, el nu putea fi retrocedat! În anii următori s-au investit, de la bugetul de stat, circa 500 de miliarde de lei pentru reabilitarea clădirii.

1997 - Episcopia Romano Catolică de la Oradea cere constatarea nulităţii absolute a actului de donaţie prin care palatul a intrat în folosinţa veşnică a Statului Român, act semnat la notar de episcopul maghiar de atunci, în anul 1963. Palatul nefiind confiscat! Nu exista Act de Confiscare. A fost donat Statului Român, de bunăvoie.

Tribunalul Buzău a dat câştig de cauză Episcopiei. În anul 2002, Ministerul Culturii, Consiliul Judeţean Bihor şi Muzeul Ţării Crişurilor au atacat sentinţa şi au obţinut o alta, favorabilă, la Curtea de Apel Ploieşti.

În 2003 vine la Oradea Viorel Hrebenciuc pentru a vedea despre ce fel de clădire este vorba. Vizitează Muzeul împreună cu Marko Bela şi declară: „Nu-mi puteam imagina că este vorba despre o asemenea clădire

frumoasă şi unică în ţară. Eu credeam că este vorba despre o clădire mică. Această clădire extrem de frumoasă nu se va retroceda niciodată, d-le Marko Bela”. Dar Guvernul PSD a lui Adrian Năstase era la guvernare cu UDMR şi avea nevoie de voturile UDMR pentru toate vânzările ce aveau loc în 2004: uzine şi fabrici ....+ PETROM + păgubosul Contract BECHTEL.

Gyorgy Frunda devine avocatul Episcopiei şi câştigă procesul, la Curtea Supremă de Justiţie, în 2004. Consiliul Judeţean Bihor nu a avut avocat, cauza fiind susţinu