Guvernul Ponta a marcat prima reuşită în ceea ce priveşte angajamentul pe care l-a luat faţă de creditorul nostru oficial, FMI. A privatizat în ritm de trap galop CFR Marfă, chiar dacă sunt destule voci care spun că privatizarea asta miroase a DNA sau, mă rog, a dosar penal... Preţul pe care l-a luat Fenechiul lui Ponta pe CFR este, după specialiştii neafiliaţi politic, la jumate din cât ar fi trebui să fie. Dar ce să-i faci, cu tunurile financiare ne-am obişnuit demult şi dacă această vânzare n-ar fi stârnit suspiciuni de fraudă, atunci am fi crezut bineînţeles că este ceva ascuns... După CFR urmează Nuclearelectrica, Transelectrica şi Hidroelectrica, ce vor urma paşii trasaţi de Fenechiu, adică cu cât mai repede cu atât mai bine, că nu se va prinde toată lumea de afacere, iar după..., nu mai contează. Borza de la Hidroelectrica se străduieşte mult prea bine să cureţe compania de tot ce pare că are în plus, pentru ca noul proprietar să nu mai aibă probleme cu mişcările sociale generate de concedieri.

La Complexul Energetic Oltenia, Ciurel merge pe mâna lui Borza, mână pe care premierul Ponta a garantat-o ca fiind validă, deşi lumea crede că în curând va paraliza. Adevărul este că Ciurel are viaţă mult mai grea decât Borza, pentru că la el încă nu s-a declarat insolvenţa. Mulţi dintre naivii care lucrează în Complex mai aşteaptă marea cu sarea de la Condescu, care pare singurul adversar al lui Ciurel în avântul său către o companie privatizată măcar 51 la sută, dar adevărul este că certurile dintre cei doi au un alt substrat ce nu are nimic în comun cu binele salariaţilor. Sunt destui cei care speră că politicienii PSD se vor sătura de scandalurile lui Ciurel şi de încălcările de lege pe care le comite şi când doarme, dar adevărul este că el a fost pus acolo tocmai pentru că nu-şi face probleme din aceste lucruri care mai târziu s-ar putea să-l ducă direct