Henric al VIII-lea s-a născut la 28 iunie 1491 şi a fost al doilea rege al Angliei din dinastia Tudorilor, succedându-i tatălui său, Henric al VII-lea. În mare parte, a rămas faimos pentru că a avut şase neveste: Catherina de Aragon, Anne Boleyn, Jane Seymour, Anne de Cleves, Catherine Howard şi Catherine Parr. La 24 iunie 1509, Henric a fost încoronat ca rege al Angliei.
Născut la palatul din Greenwich, Henric al VIII-lea a fost al doilea fiu al lui Henric al VII-lea şi al Elisabetei de York. În 1493, la vârsta de doar doi ani, Henric a fost numit contabil al castelului Dover şi Lord Warden, iar un an mai târziu a primit titlul de duce de York. Henric a primit o educaţie aleasă, astfel că vorbea fluent latina, franceza şi spaniola. Iniţial, pentru că era de aşteptat ca tronul să fie ocupat de fratele său mai mare, prinţul Arthur, Henric a fost pregătit pentru a urma o carieră ecleziastică.
Fratele său mai mare, Arthur, prinţul de Wales, a murit în 1502, lăsându-l pe Henric moştenitor al tronului. Din cei şase fraţi ai săi, numai trei au supravieţuit copilăriei: Arthur, Margareta şi Maria. După moartea fratelui său, la vârsta de cincisprezece ani, Henric a fost îndemnat să se căsătorească cu Catherina de Aragon, văduva fratelui său decedat.
Deoarece moartea prematură a prinţului Arthur a rupt alianţa maritală dintre Anglia şi Spania, Consiliul şi-a dorit s-o păstreze pe Catherina regină, rugându-l pe Henric s-o accepte ca soţie. Deoarece un text din Levitic interzicea căsătoria dintre un cumnat şi o cumnată, a fost nevoie de obţinerea unei bule papale, în 1503, şi de demonstrarea faptului că prima căsătorie a Catherinei de Aragon nu a fost consumată.
La patrusprezece luni după decesul primului ei soţ, Catherina a fost logodită cu Henric. Catherina de Aragon a fost cel mai mic copil şi singurul supravieţuitor al r
