Una dintre cele mai vechi fabrici de bere din România, menţionată încă de la 1786, a fost călcată de buldozere, la ordinul unor investitori privaţi ajunşi proprietari în anii 2000.
Maldăre de moloz şi câteva ziduri de cărămidă mici de înălţime este tot ce-a mai supravieţuit din fosta Fabrică de Bere "Zimbru" din Iaşi. Ieşenii care urcă bulevardul Păcurari înspre Copou le mai pot arunca o privire în treacăt.
Istoricul locului este ascunde poveşti frumoase, ale unor oameni care s-au muncit, însă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea să construiască şi să dezvolte o fabrică de bere care să "cucerească" România. Totul s-a sfârşit în 2002, când pe fabrică a fost pus sigiliul, iar noii proprietari n-au avut alt ţel decât să accelereze paragina clădirilor pentru ca acestea să poată fi culcate la pământ.
Prima menţiune a fabricii de bere din Iaşi este la 1786, într-un hrisov emis de domnitorul fanariot Alexandru Ioan Mavrocordat. Prin document i se dă răspuns favorabil jalbei înaintate de un oarecare Herletz, gerah (doctor) în Iaşi şi asociaţii care „s-au rugat ca pentru orişicare chivernisală a sa şi spre odihna nărodului să aibă voi a face şi a dişchidi pi locul ci ar fi cumpărat lângă Bahlui, di la vale de cişmeaua lui Păcurar, o spiţărie la care s-au făgăduit că va ţine purure doftorii bune pentru folosul bolnavilor şi cu mai ieftin preţ decât la alţi spiţării”.
Se pare că Herlatz, doctor la Socola, a folosit berea produsă la fabrică în tratamentul (cu succes) al unora dintre pacienţii săi. În următorii ani, fabrica a fost dezvoltată cu noi clădiri, a schimbat un şir întreg de proprietari, dar a reuşit să crească în prestigiu.
La 6 februarie 1825, domnitorul Ioan Sandu Sturza îi acorda un privilegiu lui Ştefan August, „dascăl neamţu din Eşi” de „a deşchide aice în oraş, la mahalaua Păcurariului, pe locul său ce-l are cumpărat, o berărie
