Atacurile presei britanice asupra romanilor şi bulgarilor se înteţesc odată cu apropierea lui 2014 atunci când restricţiile aplicate acestora pe piaţa muncii din Marea Britanie, urmează a fi ridicate. Trimişi ai cotidianelor de scandal brăzdează România în căutarea celor care pregătesc deja marea invazie: sate populate de ţigani, aşezări de care nu mai ştie nimeni sunt rând pe rând scotocite de ziarişti britanici.

Relatările abundă în predicţii apocaliptice pentru poporul britanic: străinii le vor fura locurile de muncă, TBC ul este pe cale să declanşeze o epidemie mortală, febră tifoidă e şi ea pe drum, clima se va schimba odată cu invadatorii est europeni şi cel mai probabil urmează să aflăm că şi ciumă bubonică la braţ cu holeră şi lepră se vor abate necruţător peste atât de încercatul Regat Unit.

Evident toate aduse de hoardele româneşti şi bulgăreşti pregătite temeinic să treacă peste Canalul Mânecii. În toată această nebunie de relatări cu tentă catastrofala am încercat să testăm niţel piaţa muncii din Marea Britanie aşa cum se prezintă ea în plină criză economică.

Telefonul de la miezul zilei

O investigaţie sub acoperire denunţa uşurinţa cu care poţi găsi la orice oră un job chiar şi dacă ai sosit pe meleaguri britanice cu numai o zi în urmă. Ajutat de acte false şi de site urile de recrutare a forţei de muncă, răsărite ca ciupercile după ploaia londoneză...Tot ce trebuie să faci e să suni la una dintre sutele de agenţii, un simplu telefon te face angajat cu acte-n regulă (sic!). Cerinţele agenţiei de plasare? O nimica toată: număr de securitate socială, un cont bancar, certificat de protecţia muncii şi un număr de înregistrare la forţele de muncă. Toate acestea le poţi împrumuta de la un amic binevoitor sau dacă dispui de 200 de lire, le întocmeşti pe numele tău.

“Alo? Bună ziua, caut şi eu un loc de muncă am văzut