Nicolae Robu s-a remarcat, în primul său an de mandat, prin declaraţiile sale războinice. Oricine l-a contrazis, de la ziarişti, până la alegători, a beneficiat de cel puţin un atac verbal din partea celui ales să conducă Timişoara, oraşul unde s-a murit pe străzi pentru libertatea cuvântului. Cu trecerea timpului, acestea au crescut în intensitate, culminând cu catalogarea celor consideraţi inamici de Nicolae Robu ca fiind “nemernici” sau “nesimţiţi”. Am solicitat punctul de vedere a mai multor psihologi, dar doar doi au acceptat să-şi asume public un punct de vedere – Hanibal Dumitraşcu şi Ica Popa. I-am rugat pe aceştia să-l descifreze pe omul din spatele declaraţiilor.

“Personajul ajunge să își dezvolte un soi de narcisism malign”

Psihologii spun că edilul nostru aflat la primul mandat e posibil terorizat de frică și că tot comportamentul său demonstrează de fapt un eu infantil, incapabil să accepte ideea că alții pot fi mai buni ca sine. ”Structura de personalitate ni se formează până în jurul vârstei adulte tinere, însă ea este modelată de experiențele prin care trecem de-a lungul vieții. După ani în care cineva ocupă funcții de demnitate publică (fără legătură cu performanță) apare automat respectul celorlalți, obediența specifică românului și poate de multe ori teama (pentru că în calitate de rector poți avea un cuvânt hotărâtor de spus în destinele colegilor, cu atât mai mult ale studenților), astfel că personajul ajunge să își dezvolte un soi de narcisism malign și o schemă maladaptativă de îndreptățire, ambele elemente vizibile acum în ieșirile publice al primarului. Realizările lui, cetățenii lui, aprecierile la adresa lui - toate trebuie să se învârtă cu necesitate în jurul propriului Eu, pentru că Eul social este cel care predomină la astfel de personaje. De ce altfel s-ar înfuria atunci când jurnaliști ”obraznici”, cetățeni ”nerec