Faptul ca, in conditiile actuale, principalele banci centrale ale lumii si economisti de vaza insista tot mai serios sa contracareze inflatia apasand la nesfarsit pe butonul recesiunii si privatiunilor, pare sa fie o greseala.
Privind problema la rece, este bine sa cantarim, pe de o parte, riscurile politice, sociale si economice ce decurg din incetinirea cresterii economice, iar pe de alta parte dorinta unor economisti si chiar politicieni de a tine inflatia la parametri cat mai scazuti, apreciaza intr-un articol consacrat acestei teme portalul Project Syndicate.
Sa nu uitam ca fenomenele economice interfereaza permanent cu cele sociale, iar rabdarea societatii este deja incordata, dupa o criza financiara, care nici macar nu stim sigur daca s-a incheiat.
In acest context, este normal sa ne intrebam ce este de preferat, o inflatie stapanita scrupulos cu o populatie deja scoasa din rabdari sau o lejeritate a preturilor, pe care tot populatia o va suporta din buzunarul sau, dar o va simti mai putin dureroasa, in conditiile cand si veniturile cunosc o oarecare crestere.
Sociologii si politicienii vor prefera cel de al doilea scenariu, iar acei economisti care il prefera pe primul sunt excelenti teoreticieni ai stiintei economice, echipati insa cu faimosii ochelari de cal, capabili sa ecraneze impacturile sociale ale excelentei lor teorii.
In prezent, doua exercitii se desfasoara pe campul de antrenament al lumii. Primul apartine Statelor Unite, care au facut unele ajustari economice, dar n-au stopat inflatia brutal, intrucat aceasta ar incetini circulatia banilor, folosirea creditelor si desfasurarea de activitati care sa absoarba somajul.
Cel de al doilea camp le apartine europenilor care, fascinati de modelul german, bat in cuie tinta de inflatie, facand din ea un fetis, ca un fel de standard, la
