În anul 1717, în apropierea cetăţii din Oradea se producea, sub patronajul comunităţii oraşului şi a Capitalului romano-catolic, celebrul lichid blond-brun, mai exact berea.

Pe la 1727, pe malul stâng al pârâului Peţa, în Seleuş, exista o a doua fierbătorie de bere orădeană denumită Braxa Dominalis care producea bere blondă şi neagră. Pe acest loc sau în vecinatatea lui va apărea mai târziu o fabrică de bere.

În anul 1896 are loc reorganizarea fabricii aceasta căpătând denumirea de Fabrica de Bere, cu aburi, Oradea-Seleus “Lowy Ignaz” şi scoţând pe piaţă, timp de patru ani, bere Szent Laszlo (Sfantul Ladislau) şi Marcziusi (Bere de Martie).

Dupa 1900 fabrica de bere se numea “Hungaria” şi avea o producţie de bere care în anul 1912 ajungea la 18500 hectolitri, de 10 ori mai mult decât la 1900. Berea produsă în aceasta perioadă purta a numele de “Goliath”. Pe parcursul următorului deceniu fabrica îşi schimbă de mai multe ori proprietarii iar în 1922 devine societate pe actiuni şi capătă denumirea de Fabrica de Bere Dreher-Haggenmacher S.A.. Fabrica producea bere blondă şi neagră în sticlă precum şi bere cu concentraţie slabă de alcool. Principalele sortimente erau Berea de Martie şi berea Salvator producţia urmând să se diversifice în următorii ani. Mărcile produse la Oradea ajung şi pe piaţa din capitală în jurul anului 1923, concurând puternic sortimentele autohtone Luther şi Bragadiru.

Mărcile orădene interbelice erau Dreher-Hanggenmacher, Bak (Ţapul-bere suprasaturată cu malţ şi valoare nutritivă ridicată), Dacia, Herkules, berea blondă specială Szent Laszlo, Tur(Soimul peregrin), Komlo Gyongye (Perla hameiului) şi Gazda. În 1943, fabrica de bere edita pentru clienţii săi şi un calendar de buzunar. Aceasta cuprindea tot ce trebuia să ştie un cetăţean respectabil: mersul trenurilor spre şi dinspre Budapesta, un tabel caloric, indicaţii privin