În contextul discuţiilor despre “trenurile periculoase” care sunt încă în circulaţie în România, subiect semnalat de o anchetă a postului de televizune Antena3, un alt subiect, conex, să-i spunem, atrage atenţia presei din Franţa.
E mai ieftin
În ciuda opoziţiei angajaţilor de la căile ferate franceze, dezafectarea vagoanelor de tren care nu mai sunt în circulaţie, pentru eliminarea conţinutului de azbest, este o operaţiune care va fi relocată în România. SNCF doreşte să reducă factura, căci debarasarea de vechile garnituri de tren costă, comentează, în exclusivitate, site-ul francez challenges.fr.
Şi trenurile mor, când le vine vremea. Iar carcasele lor sunt greu de camuflat. La Sotteville-les-Rouen (Seine-Maritime), la Villeneuve-Saint-Georges (Val-de-Marne), la Culoz (Ain), la Baroncourt (Meuse), la Vesoul (Haute-Saône), mai multe garnituri sunt garate pe linii secundare şi aşteaptă, putrezind, să fie trimise la casat. Locomotive, vagoane de dormit, vagoane de călători, vagoane de marfă, toate se adună, sunt circa 3.700 în total, adică, puse cap la cap, 150 de kilometri, după cum declară Arnaud Ayme, de la cabinetul Sia Conseil, îngrozit de câtă muncă îi aşteaptă pe specialiştii în decontaminarea de azbest.
O muncă minuţioasă
Dezafectarea unui tren înseamnă muncă de Sisif. Înainte de a se decupa carcasa metalică şi a o vinde la fier vechi, trebuie extras conţinutul de azbest prezent la toate trenurile produse între anii 1950 şi 1980. Acest material toxic este prezent la îmbinări, în protecţia sistemului de încălzire şi a unor zone exterioare. Extragerea necesită o muncă minuţioasă, în hangare adaptate special, dar şi muncitori specializaţi, echipaţi precum scafandrii. Iar în Franţa nu mai există capacitate de decontaminare feroviară. Centrul de la Baroncourt este în “restructurare tehnică” din iulie 2012, iar celălalt, de la
