Turnura suspectă pe care a luat-o privatizarea CFR Marfă este relevantă pentru șirul de promisiuni și decizii nerespectate de actualul guvern. Unele erau atât de optimiste, încât nu merită să fie analizate. Altele erau fezabile, însă au rămas în stadiul de angajament

Cazul privatizărilor este, într-adevăr, cel mai evident. După ce au dat lecții predecesorilor în cazul eșecul vânzării CupruMin, actualii guvernanți au tins spre un nou nivel al incompetenței, a cărei măsură este dată de procesele chinuite de privatizare a unor companii-gigant, precum Oltchim, Poșta Română sau, acum, CFR Marfă (ținând cont de condițiile dubioase din jurul licitației, vânzarea pachetului majoritar către GFR nu poate fi considerată un succes).

Acestea sunt însă doar vârful aisbergului. Din felul cum au evoluat lucrurile, devine evident că o bună parte din promisiunile făcute în primele luni ale anului trecut erau, de la bun început, menite doar să atragă electoratul, nu să fie puse prea curând în practică. Merită menționate aici promisiuni precum creșterea economică anuală de 4%, crearea unui milion de locuri de muncă în următorii patru ani, finalizarea a 1.200 de kilometri de autostrăzi în același interval sau reducerea numărului de parlamentari la 312. Altele erau realizabile pe termen scurt: este cazul crizei citostaticelor, a ducerii proiectului „CEO la stat“ la bun sfârșit sau a implementării multașteptatei legi a parteneriatului public-privat.

Săptămâna trecută, premierul a prezentat, în cadrul unei emisiuni difuzate de un post privat de televiziune, un bilanț rapid al realizărilor coaliției de guvernare. Printre cele mai mari realizări se numără reîntregirea pensiilor și salariilor bugetarilor, deblocarea programelor operaționale, trecerea Hidroelectrica pe profit, continuarea restituirii proprietăților. Reușite lăudabile (chiar dacă multe nu se dat