Două au fost evenimentele ultimelor zile care au plantat un semn de întrebare în dreptul victorioasei inscripţii "USL".

Nu le iau în ordine cronologică. Primul mi se pare a fi votul – consultativ – din Parlament dat iniţiativei prezidenţiale de a se repeta referendumul legat de componenţa forului legislativ. Întrucât pe lozul tras în 2007 scria “mai trage odată!”, Băsescu s-a conformat şi a pus ceasul să sune. Obligaţi de tehnologia legislativă, senatorii şi deputaţii au fost nevoiţi să dea un verdict de care nu se va ţine seamă. Ei bine, verdictul ăsta a ieşit pe “NU” la doar un vot diferenţă!

Cum s-a putut întâmpla aşa ceva, în condiţiile în care legislativul e înţesat de oamenii celor două (dacă nu chiar patru) partide? Am aflat că stânga nu s-a coordonat cu dreapta, şi că liberalii au zis “cea”, în timp ce social-democraţii au mizat pe “hăis”. Eroare de coordonare – zice Ponta şi îmi vine destul de greu să-l cred pe cuvânt şi să-mi imaginez că într-o chestiune destul de fierbinte – referendumul urmând să aibă loc înainatea votului pentru constituţia revizuită – cei doi copreşedinţi nu au avut timp să se pună de acord. O neglijenţă – dar una care întăreşte suspiciunile liberale privitoare la o prea mare coabitare între Ponta şi Băsescu.

A doua chestiune se referă la debarcarea lui Marga de la ICR. Venerabilul profesor, susţinut de liberali, a făcut dovada inadecvării sale politice la ministerul de Externe, unde fusese pus în nădejdea că va deschide niscai uşi nemţeşti. Când s-a constatat că pălăria diplomatică îi obtura privirea, a fost dat la ICR, să repare nedreptăţile făcute culturii române de către gaşca lui Patapievici. Aici profesorul s-a încurcat şi mai tare, nereuşind să pună mecanismul politizat de intelighenţia prezidenţială până la a face din el vehiculul principal al reacţiei anti-suspendare, pe bazele unei reprezentări