de sus în jos și de jos în sus. De ce numai la noi un ministru ajunge „la fața locului” abia după 16 ore de la producerea unei catastrofe rutiere precum cea din Muntenegru? Am citit, ieri, că rudele victimelor teribilului accident din Muntenegru au fost apostrofate că sună prea des (!) la numărul de telefon pus la dispoziţie de MAE, deranjând celula de criză. Familiile din ţară nu primiseră din partea autorităţilor române nicio informaţie despre cei dragi, răniţi sau chiar morţi, ore întregi.
La un nivel mai jos şi de necomparat cu nenorocirea de luni după-amiază, altfel de crize. Tulburări are de pildă și „poștărița” din Stănești, care aduce pensiile și alocațiile cu două săptămâni mai târziu (așa vrea ea, nesimțitoarea!), dar și secretara de la ITM care, privind aiurit la un contribuabil, îl ține pe loc de lene… lenea de a-şi anunţa superiorul, cu toate că șeful ei, de după perete, îl așteaptă răbdător în birou de peste 20 de minute. Atâta lentoare în reluare, ce sictir, câtă raceală, ce apatie! Sau… de ce abia după nouă luni – deci, cam atât cât îi ia unui copil să se nască – omul poate intra în posesia unor simple xerocopii cerute de la funcționarii primăriei?
Am aflat că poştăriţa din Stăneşti este prea ocupată să aducă banii oamenilor la timp, pe la Peştişani „e o situaţie mai dificilă” şi că, la ITM, secretara vorbea cu vecina din biroul de peste hol, la telefon….
E criză la Externe, la Primăria Peștișani, ITM, la poșta din Stăneşti?
de sus în jos și de jos în sus. De ce numai la noi un ministru ajunge „la fața locului” abia după 16 ore de la producerea unei catastrofe rutiere precum cea din Muntenegru? Am citit, ieri, că rudele victimelor teribilului accident din Muntenegru au fost apostrofate că sună prea des (!) la numărul de telefon pus la dispoziţie de MAE, deranjând celula de criză. Familiile din ţară nu primiseră din partea auto
