Drumul turiștilor către unul dintre cele mai cunoscute puncte de atracție din România are o parte cel puțin bizară.
Aproape o mie de turiști de toate naționalitățile călătoresc zilnic în timp, fără să realizeze, în drumul cu telecabina care îi duce din Bușteni către Platoul Bucegi, la întâlnirea cu Sfinxul și Babele.
Destinația aceasta este în topul primelor cinci obiective turistice din România și nu te-ai aștepta ca tocmai aici să te întorci în timp în plin comunism.
Coada la care aștepți aproximativ două ore este primul lucru care îți aduce aminte imediat de perioada comunistă. Din decembrie 1989 nu am mai stat la o asemenea coadă. Atunci m-a prins chiar Revoluția la rând la ouă, în fața alimentarei dintr-un cartier muncitoresc. Turiștii care stau cuminți la rând aproape înconjoară clădirea din Bușteni, unde se află stația telefericului.
Cineva a avut inspirația fericită să improvizeze din scânduri un fel de bancă atașată gardului care împrejmuiește clădirea. Rudimentar, dar foarte util miilor de persoane care pierd câte două ore așteptând telecabina.
Partea interesantă și misterioasă a călătoriei vine însă abia după așteptarea de două ore, când afli prețul biletului și ajungi în fericitul grup de 25 de turiști care așteaptă ”îmbarcarea”. Un drum dus-întors costă aproape 70 de lei, bani pentru care primești un bilet cu bandă magnetică destinat unui sistem special care este singura investiție făcută în acest loc.
În rest, totul pare încremenit în timp, în anii 70, de la ghișeul casieriei, de după care te privește acru o doamnă plictisită teribil, trecută de a doua tinerețe, până la lambriurile maro tipice perioadei comuniste. Nici măcar o zugrăveală nouă nu a fost făcută. Pur și simplu stația de teleferic este fix așa cum a fost lăsată după ultima renovare comunistă, dacă nu cumva așa arăta chiar
