Întortocheate mai sunt cărările Statului! Şi pline de gropi.
De anul trecut, asigurarea de sănătate nu se mai plăteşte la instituţia care ţi-o asigură (CNAS), ci la ANAF. Ceea ce-nseamnă (am mai scris-o) cel puţin vreo două drumuri între cele două instituţii (la Iaşi: circa 2x20 de minute pe jos – nu vorbesc de oamenii cu maşină, chit că nici ei nu ajung neapărat mult mai repede…).
Recent, am avut de plătit din urmă nişte contribuţii la Casa Judeţeană de Pensii. Caz norocos, în principiu – măcar în privinţa faptului că e vecină cu ANAF-ul.
Şi mă duc eu cu hârtia de la CJP până după colţ, la ANAF. Dar unde trebuie să plătesc? Întreb inspectorul la care îmi depun an de an declaraţia de venit. Îmi spune că la Ghişeul B. Mă duc la Ghişeul B – şi renunţ să mai cer foaia de vărsământ: coada era măricică, răbdarea-mi puţintică.
Revin după weekend. Trei persoane. E bine. Ajung la rând. Întind fila cu calculul de la CJP şi totalul de plată.
- Ce aveţi aici? Se uită.
- Mergeţi la inspectorul dumneavoastră!, îmi spune apoi funcţionara de la Ghişeul B.
Niţel contrariat (doar inspectorul „meu” îmi spusese de vineri că foaia se scoate de la Ghişeul B!), mă duc la inspectorul „meu”. Ghişeul e închis. O săgeată mă trimite la cel de alături. Întind hârtia de la CJP inspectorului.
- La Ghişeul B, îmi zice din prima.
- Păi, de-acolo tocmai am fost trimis încoace!
- E pentru pensie, nu?
- Da.
- Deci, mergeţi la Ghişeul B!
Mă întorc la Ghişeul B.
- Inspectorul meu nu este, iar cel de alături m-a trimis înapoi la dumneavoastră!
- „Inspectorul meu”??!, o aud pe funcţionară repetând insinuant-ironic, cu accent vădit pe „meu”.
- Da, inspectorul la care mă duc de obicei, conform arondării după adresă!
Ce naiba o fi vrut să insinueze cucoana?, mă întreb şi eu, aşteptând să-mi facă foaia de vărsământ