Astăzi românii sărbătoresc Sânzâienele. Sărbătoarea de Sânzâiene este un obicei legat de cultul recoltei şi al vegetaţiei. Din florile de sânzâiene se fac cununi împletite, care se aşază pe la porţile caselor, pe la uşi sau ferestre pentru a aduce noroc şi a ocroti casa de cele rele.

“În acest an şi e un lucru pe care îl vom întâlni mai rar se suprapun două sărbători una peste alta. Rusaliile e o sărbătoare mobilă care ţine de momentul Paştelui, iar Sânzâienele este o sărbătoare fixă, 24 iunie. Sânzâienele sunt tot zâne, tot diafane, tot frumoase, tot dansează, dar faţă de Iele ele sunt bune. La Iele acolo unde au dansat nu mai creşte iarba, pe când Sânzâienele dau putere plantelor. Ele acum încarcă plantele cu putere şi de aceea este foarte indicat ca în dimineaţa de Sânzâiene să culegem plantele de leac. Sunt mai multe zile din an când putem face acest lucru, respective de Sânzâiene, Sfântul Gheorghe sau de sărbătoarea Sfintei Marii, în toamnă. Sânzâiana este şi o floare, o floare aurie… Sânzâiana este într-un fel întruchiparea Soarelui.

Toată lumea, indifferent de vârstă îşi fac cununi, dar la fete cununa va avea forma Soarelui, în timp ce la bărbaţi aceasta va fi în formă de cruce. Dacă ai de întrebat ceva soarta, în sensul că fetele de obicei întreabă dacă se căsătoresc, femeile dacă familia le va fi bine, iar bătrânii dacă vor avea sănătate, atunci se aruncă cununa pe casă şi dacă aceasta cade jos atunci rugămintea pe care au pus-o sorţii se va împlini în acel an, iar dacă nu, nu. Sărbătoarea aceasta a Sânzâienelor este o sărbătoare solară, o sărbătoare care omagiază soarele. Avem acum cea mai lungă zi a anului, lumina învinge întunericul. În Maramureş în special, băieţii cum se lasă seara merg şi îşi construiesc nişte făclii pe care le aprind şi cu care se vor juca sărind peste ele. Dar musai după aceea ele trebuie aduse la ape, fiind o zi în care în