Traditia, portul popular si jocurile momârlãnesti au fost din nou la loc de cinste, la înãltime, la poala Parângului. Duminicã a avut loc o nedeie asa cum erau cele de acum 100 ba chiar 200 de ani.

Drumul pânã în zona Sasa Bãura nu este deloc usor, dar ciobanii îl fac zi de zi, din obisnuintã. Pe parcurs, însã, te lasi usor furat de peisajele mirifice. Muntii Parâng din fundal strãjuiesc falnic poienitele aproape colorate de atâte flori de câmp. Clãile de fân se zãresc pe câte o coamã de deal, iar vacile pasc linistite, în depãrtare, parcã pictate în acest tablou. Duminicã dupã-masa, dupã slujba de la bisericã, momârlanii din Livezeni, Lunca Jiului, au urcat la munte, unde unul dintre localnici a organizat o nedeie asa cum se fãcea demult. Pe mãsurã ce se apropia ceata de petrecãreti, cu strigãte si cântec din fluier, gazda, Dorel Cãlina se pregãtea sã-i astepte în poartã cu plosca cu tuicã. “Bine-ati venit!”, le strigã el momârlanilor îmbrãcati în straie de demult. “Bine v-am gãsit, gazda noastrã!, rãspund într-un glas musafirii.

Cum oaspetii au venit cu chef de joc si voie bunã, animati si de drumul pânã la „coliba lu’ nea Cãlina” din Bãura, în scurt timp s-au pus pe petrecere, asa cum doar ei stiu sã facã. Unii dintre ei au început încã de la poartã.

Si, ce ar fi o nedeie momârlãneasã sus, la munte, fãrã o tocanã de miel gustoasã?! În scurt timp s-a aprins focul, iar mâncarea a fost pusã la clocot. Între timp, formatiile de muzicã popularã si câtiva tineri cântãreti locali au început sã cânte pe pofta invitatilor, care nu au stat o clipã. Apoi, pe ritmurile formatiei Anena, momârlanii s-au învârtit si mai cu foc, iar bãtrânii si-au adus aminte toate strigãturile de joc.

——

“Pentru mândra de la stâni

Am lovit cu boata-n câini

Pentru mândrele din sat

Multe boate am crãpat”

“De când fac tuicã de prunã @N_P