De la 1 iulie, Uniunea Europeană va avea un stat în plus: Croaţia.
Într-un moment în care UE nu mai reprezintă chiar obiectivul cel mai seducător pentru vecinii săi – Islanda tocmai a anunţat suspendarea cererii sale de aderare – este suficient de remarcabil pentru a fi subliniat.
Dar da, există încă şi ţări pentru care apartenenţa la Uniunea Europeană este un scop, chiar dacă sîntem departe de vraja "big bang"-ului din 2004 – intrarea simultană a zece ţări noi – şi "mini bang"-ului din 2007 – cea a două ţări. Este adevărat că era vorba mai ales de ţări din fostul bloc comunist, dornice de a întoarce definitiv acea pagină şi de a se alătura "casei comune europene".
DE ACELASI AUTOR Securitatea «noastră»? Încă o mie de miliarde Proastă aniversare Singuri la masă Alegerea noilor aderenţi şi candidaţi este probabil mai pragmatică, dar demonstrează că UE exercită încă o anumită putere de atracţie, datorată de asemenea lipsei de alternative: ce ţară europeană ar mai vrea astăzi să rămînă singură, sau să ajungă în orbita Rusiei?
Cum trăiesc croaţii această aderare la Uniune? Care sînt mizele lor şi cine sunt noii noştri prieteni? Pentru a încerca să-i înţelegem şi pentru a sărbători intrarea acestui cel de-al douăzeci şi optulea stat membru, Presseurop s-a asociat cotidianului din Rijeka, Novi List, una dintre sursele noastre preferate din Croaţia. În fiecare zi a săptămînii începînd din 24 iunie şi pînă în 1 iulie, Presseurop va publica astfel un articol din Novi List referitor la Croaţia şi la aderarea ei, tradus în zece limbi. Articolele sînt ilustrate de un reportaj realizat special în Croaţia de către fotograful italian Eloisa D'Orsi. La rîndul său, Novi List publică în aceste zile o selecţie de articole din presa europeană despre acelaşi subiect, pentru a oferi cititorilor croaţi punctul de vedere al vecinilo
