Jurnaliştii autohtoni pot, pe bună dreptate, să invoce multe cauze externe ale declinului profesiei în ultimii ani. De la criza economică, la căderea pieţei de publicitate, la presiunile economice şi politice exercitate asupra mass-media, la diferitele interese patronale cărora n-au reuşit să le facă faţă. Însă, dacă cei mai corecţi dintre ei, atâţi câţi au mai rămas, ar fi cinstiţi până la capăt, ar găsi suficiente explicaţii şi în propria prestaţie. Iar în cazul Simonei Halep e vorba, pur şi simplu, de inadaptare.

Ascensiunea fostei campioane de juniore de la Roland Garros din ultimele săptămâni a trecut aproape neobservată. Bătaia ruptă din impresar a Alexandrei Stan şi meniul lui Gigi Becali din puşcărie au avut parte de supra-expunere. La fel şi toate discuţiile (mai mult sau mai puţin avizate) legate de modificarea Constituţiei. Ar fi ipocrizie să afirm că toate acestea nu ar fi subiecte de presă şi că nu ar merita să fie prezentate/detaliate pe larg şi în amănunt. Problema este, însă, raportul.

Victoriile în lanţ ale Simonei Halep în circuitul profesionist de tenis feminin meritau, la rândul lor, o atenţie (şi mediatizare) cel puţin comparabilă. 16 meciuri din ultimele 18 câştigate (ultimele 10 consecutive), printre învinse numărându-se o jucătoare din TOP 10, Agnieszka Radwanska (nr. 4 mondial), şi alte patru din TOP 20 Roberta Vinci (de două ori!), Jelena Jankovic, Carla Suarez Navarro şi Kirsten Flipkens. Performanţe încununate cu o semifinală la turneul din categoria Premier de la Roma, şi două titluri consecutive, la Nurnberg (Germania) şi ’s-Hertogenbosch (Olanda). Un salt de peste 30 de locuri în ierahia mondială, până pe poziţia a 32-a, în clasamentul WTA dat publicităţii în această dimineaţă.

Pentru a pune coroniţă performanţei Simonei (care egalează un record autohton vechi de trei decenii, al marii campioane Virgina Ruzici – care