Beldiman a avut ideea de a fonda ziarul „Adeverul”, însă Constantin Mille este, inovatorul absolut al publicaţiei şi cel care a plasat-o definitiv în elita presei române moderne. După ce, pe maidanele din preajma străzii Sărindar , a ridicat Palatul Adeverul şi l-a dotat cu utilaje tipografice ultaperformante pentru acea vreme, „revoluţia” modernităţii în presa românească putea să înceapă. Avea şi unde, şi cu ce.

Prima reformă: reorganizarea numerelor speciale prin diversificare tematică, prin abordarea exhaustivă a subiectului şi prin creşterea calităţii tehnice a tipăriturii. Apar astfel o serioasă lucrare asupra evenimentelor de la 1848 şi o alta dedicată socialismului românesc, care conţine şi portretele fruntaşilor mişcării de pe vremuri.

În locul „Adeverului ilustrat”, Casa de editură scoate „Adeverul de joi” care, sub direcţia lui Artur Stavri, atrage colaborări preţioase. Se tipăresc acolo cărţi politice şi filosofice, se pun bazele seriilor „Biblioteca enciclopedică”, „Biblioteca romanelor alese”, se publică periodic „Programul teatrului” şi „Almanahul Adeverul” sau, ocazional, diferite broşuri ori foi volante. În „Sala de depeşi”, se organizează expoziţii de artă românească şi internaţională. Se aduc îmbunătăţiri semnificative Serviciului telegrafic, căruia i se sporeşte numărul de trimişi speciali. La începutul anului 1899, se achiziţionează o nouă rotativă, sistemul cel mai perfecţionat de atunci, care permite mărirea formatului şi oricâte schimbări de pagini, „aşa că pentru fiecare tren se poate face o nouă ediţie, cu ştirile de ultimul moment”. Tot atunci, „Adeverul” intră în luptă cu breasla tipografilor. Mille se adresează unui juriu de arbitri şi aplanează conflictul.

În primăvara lui 1901, învăţătorii şi sătenii din Teleorman îi propun lui Mille candidatura la Colegiul III de la Cameră. Mille acceptă şi devine deputat. Pentru „Adev