Memoria episodică, adică aceea care ne permite să ne aducem aminte evenimente trăite de-a lungul vieţii şi localizabile în spaţiu şi în timp, este cea mai vulnerabilă în faţa trecerii timpului. Totuşi, ne putem menţine capacitatea de memorare şi după 40-50 de ani, printr-un proces continuu, care depinde într-o măsură foarte mare de stilul de viaţă.

Îmbătrânirea atrage automat o scădere a memoriei şi a performanţelor cognitive, dar unele tipuri de memorie rezistă mai bine decât altele în faţa trecerii timpului, arată un studiu recent realizat de cercetătorii suedezi şi citat de lefigaro.fr.

Potrivit acestora, neuronii din hipocamp, zona creierului implicată în memoria de scurtă şi de lungă durată, precum şi în orientarea spaţială, se reînnoiesc pe parcursul vieţii într-un ritm mai rapid decât cele mai optimiste presupuneri de până acum – cu 2% pe an.

Memoria are trei funcţii: codifică informaţia, o stochează şi apoi o recuperează, într-un mod automat sau voluntar. De fapt, nu există o singură memorie, ci cinci memorii diferite, care interacţionează constant, dar care pot fi evaluate separat de specialişti prin teste specifice.

Memoria de lucru este memoria momentului, pe termen scurt, care permite, de exemplu, să-ţi aminteşti fraza pe care de-abia ai citit-o. Ea este situată în cortexul prefrontal. Celelalte patru funcţionează pe termen mai lung.

Memoria semantică (situată în neocortex), spre exemplu, este aceea a cunoştinţelor dobândite, învăţate, memoria episodică (situată în hipocamp) este cea unde se stochează amintirile personale, experienţele trăite de-a lungul vieţii, localizate în spaţiu şi timp.

Memoria procedurală (situată în cerebel), formată inconştient, este memoria corpului, a gesturilor. De exemplu, memoria procedurală ne ajută să învăţăm să mergem pe bicicletă. Iar memoria implicită (situată în toate cortex, î