O ţară frumoasă, cu oameni inteligenţi dar pesimişti şi aproape deloc încrezători în ei înşişi. O ţară cu copii deştepţi, dar sufocaţi de un număr mult prea mare de materii, dublu faţă de cel din SUA. Aceasta este România văzută prin ochii unui american care trăieşte de doi ani printre noi.
Numele său este Whitley Granberry, o tânără de culoare, de 25 de ani, din Detroit, SUA, care trăieşte de doi ani în România – ultimul petrecându-şi-l la Zalău. Este absolventă a Columbia University – Literatură Engleză Comparată şi a venit în România ca voluntar al Peace Corp. În primul său an în România a ajuns la o şcoală din judeţul Giurgiu, unde misiunea sa a fost de a le arăta celor mici că se poate face şcoală şi se poate învăţa limba engleză şi într-un mod mai puţin rigid - aproape în joacă.
De un an, Whitley a ajuns la Zalău, unde i-a învăţat câte ceva despre limba sa, dar şi despre cultura din care provine, pe elevii unei şcoli gimnaziale din oraş ("Gheorghe Lazăr"), aflată de mai mulţi ani într-un parteneriat cu Peace Corp. Atracţia dintre copii şi Whitley a fost instantanee, pe de-o parte datorită prezenţei exotice a tinerei lor profesoare, dar, în principal, graţie optimismului şi modului ei relaxat de a privi procesul de învăţământ. De altfel, Whitley recunoaşte că, acolo de unde vine ea, şcoala înseamnă nu doar carte, ci şi distracţie. "La clasa a VII-a, spre exemplu, aici se fac 14 materii. În State, doar şapte, adică jumătate. Copiii şi profesorii au timp, astfel, să se implice împreună în activităţi extracurriculare, care sunt importante, la fel ca şi învăţatul", explică ea. "Copiii de aici sunt foarte deştepţi, dar nu au încredere îi ei. Cred că de vină este şi competiţia pentru note, care, în cazul unui eşec, îi face să îşi piardă încrederea în ei. În SUA, spre exemplu, chiar dacă un copil nu este prea bun la matematică sau la limba engleză, e
