Iaşi, 24 iunie 1927. În casa din strada Florilor nr 20, este adusă din altarul bisericii Sfântul Spiridon, icoana Sfântului Arhanghel Mihail. Corneliu Zelea Codreanu scrie ordinul de zi de înfiinţare a Legiunii Arhanghelului Mihail, îndemnându-şi camarazii, „să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat, să rămână în afară cel ce are îndoieli”!

Dintr-un exces de pudoare, nimeni din media ieşeană nu şi-a permis luxul de a face un recurs la memorie, sine ira et studio, pentru a aminti sau a marca înfiinţarea Legiunii, o mişcare în continuare controversată, deşi a fost şi este politic demonizată de toată lumea, partidele istorice, camarila regală, comunişti, istoriografia oficială de atunci şi de acum.

Ce spune Codreanu despre starea sufletească din care s-a născut Legiunea: „nu ne interesează dacă vom birui, dacă vom cădea înfrânţi sau dacă vom muri, scopul nostru este de a merge înainte, uniţi. Mergând împreună, uniţi, cu Dumnezeu înainte şi cu dreptatea neamului românesc, orice soartă ne-ar fi dăruită, înfrângerea sau moartea, ea va fi binecuvântată şi va da roade pentru neamul nostru. Sunt înfrângeri şi sunt morţi care trezesc un neam la viaţă, după cum sunt şi biruinţe dintre acelea care-l adorm, spunea profesorul Iorga, odată”. Fondatorul Mişcării considera că, „Legiunea Arhanghelului Mihail va fi mai mult o şcoală şi o oaste, decât un partid politic”, credinţă care, motivată intenţional de îndemnul imperativ „Să facem o ţară ca soarele sfânt de pe cer...” a atras numeroşi studenţi, preoţi, intelectuali de mare ţinută şi respiraţie din elita română.

“Sporul nou pe care l-a adus Codreanu în viaţa politică a României nu stă în idei, pentru că idei poate avea oricine, ci într-o cruntă disciplină diametral opusă dezordinii democratice în mijlocul căreia trăim. O disciplină ale cărei elemente esenţiale sunt renunţarea la sine şi credinţa în folos