Sau ce să nu faci, duminică seara, în Brăila.
Duminică seara. Căldură mare, monşer! Totul în casă frige. Canicula şi-a făcut de cap tot week-end-ul, am nevoie urgent de o gură de aer. Şi unde să mă ducă gândul mai iute, decât la briza Dunării!
Probabil la fel au gândit, duminică seară, miile de brăileni care umpluseră până la refuz faleza. Logic să fie puzderie de lume - a fost primul week-end de vacanţă, prelungit în cinstea sărbătorii creştine a Rusaliilor, care a mai şi coincis cu un eveniment aşteptat în urbe, Festivalul Muzicilor Militare. O aglomeraţie previzibilă. Previzibilă pentru oricine, mai puţin pentru autorităţile locale.
N-am să vorbesc aici despre festival. Nici n-aş şti ce să spun. Pentru prima dată, anul acesta, pur şi simplu n-am reuşit să găsesc un loc din care să zăresc măcar ce se întâmplă pe scenă. Lucrările de reabilitare au redus drastic spaţiul destinat spectatorilor, putere multă şi tupeu ţi-ar fi trebuit să răzbeşti. Eu n-am avut nici una, nici alta. Şi ca mine, probabil, sute de brăileni, ce se foiau de colo colo, fără nicio ţintă.
Cu părere de rău am renunţat la muzica de promenadă, gândindu-mă că e vremea să mă consolez cu un suc rece. Prost am gândit! Bea sucul dacă ai unde! Doar să fi fost dispusă să-l înghit pe o margine de bordură, aşa, ca studenţii. Două ceasuri am căutat o masă, un scaun, degeaba. Primarul Simionescu s-a ţinut de cuvânt: ce atâta hărmălaie pe faleză, ce atâta fum de mici, ce atâtea terase înghesuite una-n alta!? Două, trei sunt suficiente! Şi acelea, pe cât posibil împinse cât mai departe de zona de promenadă. Să fie spaţiu, să vadă brăileanul şi ştrandul, şi restaurantul lui Rădulescu. Că doar ei plătesc impozite tot anul. Nu ăştia cu estivalele!
Acum, sincer, de văzut le-am văzut, în toată splendoarea! Şi pe ele, ticsite de clienţi, dar şi toată mizeria
