O culme a paradoxului face ca, într-o ţară aflată în prag de faliment, să nu avem, încă, o lege a falimentului personal. Fostul senator Iulian Urban s-a luptat pentru implementarea acestei prevederi cât a fost parlamentar şi continuă să o facă şi astăzi, dornic să-i ajute pe cei care s-au împrumutat la bancă şi acum plătesc comisioane până şi pe aerul pe care l-au respirat la ghişeu…

Reporter: Aţi făcut, în legislatura trecută, o propunere care a stârnit controverse: legea falimentului personal. Puteţi reaminti cititorilor în ce consta legea şi ce beneficii ar fi putut aduce?

Iulian Urban: Legea îi apără pe cei sufocați de datorii, dar care ar vrea să plătească, de riscul de ajunge în stradă cu tot cu familii, evacuați ca urmare a executărilor silite. Este o lege necesară în aceste vremuri în care, din cauza crizei și a crizaţilor votați, tot românul se zbate într-o mare de… probleme.

Rep.: Există şi-n alte ţări un asemenea act normativ?

I.U.: Există peste tot, în afară de România! Şi mă refer aici doar la Europa, pentru că, desigur, așa cum ne recomanda talentul, ocupăm ultimele locuri în acest clasament şi la alte campionate precum Africa sau Oceania! Vă dați seama că până şi tasmanienii au o lege a falimentului personal? Oricum, singurii care merită să fie „felicitați” pentru această lacună sunt cei 588 de parlamentari care visează posturi călduțe în bănci, după mandat, sau credite în condiții dulci, dar și Guvernul, plus poporul sau măcar cei 4,5 milioane de români cu datorii la bănci. Dintre milioanele astea de români, doar 1.800 au aderat la mișcarea noastră de pe Facebook „Susțin Legea Falimentului Personal” , demers în care sunt sprijinit de inimosul ziarist constănţean Marius Florian.

Rep.: Din câte ştiu, acum legea a rămas în suspensie. Sunt şanse să fie adoptată de actualul Parlament?

I.U.: Șanse există mereu,