Fiecare palmă de pământ românesc îşi are istoria şi jertfele sale pentru independenţă şi limbă; dar Bucovina este deosebită prin eroii şi „sfinţii“ ei prezenţi în Panteonul provinciei – Cimitirul Vechi al capitalei cultural-spirituale a Bucovinei, oraşul Cernăuţi. Cel dintâi la care ne referim este Aron Pumnul. Întâlnirea şcolarului Mihai Eminovici cu atmosfera Cernăuţiului şi cu profesorul Aron Pumnul sunt componentele unui binom care a suscitat inegal interesul cititorilor şi admiratorilor operei eminesciene, în defavoarea celui din urmă. În 1841, boierul Balş din Dumbrăvenii Sucevei obţine de la domnitorul Mihai Vodă Sturza decretul de căminar pentru Gheorghe Eminovici, titlu de boier, luându-l pe lângă curtea sa. Eminovici vorbea şi scria nemţeşte şi îşi instruia copiii în cultura germană. În 1857, căminarul Gheorghe Eminovici solicită Postelniciei din Iaşi paşaport de trecere a hotarului în Bucovina pentru el şi cel de-al şaptelea copil (din unsprezece), Mihai, în vârstă de şapte ani. La semne particulare, menţiona „statul crescătoriu, părul negru, ochii negri, nasul potrivit, faţa smolită“; este primul portret documentar al poetului. În 1859–1860, Mihai este înscris în clasa a III-a la şcoala primară greco-orientală din Cernăuţi (National Hauptschule) şi Ober-Gymnasium. Având deja o cultură impresionantă pentru vârsta sa, nu arată interes deosebit pentru disciplina şcolară, ajungând să repete anul doi, când sta în gazdă la un francez. Din 1863, nu mai este printre elevi. În 1865–1866, îl regăsim elev particular în clasa a cincea gimnazială din Cernăuţi, unde îl cunoaşte pe eminentul profesor Aron Pumnul, autoritate culturală enciclopedică şi promotor al emancipării românilor din Bucovina. Acesta ţinea în gazdă patru-cinci elevi români, între aceştia remarcându-l pe Mihai Eminovici, căruia îi încredinţează supravegherea bibliotecii sale cu multe cărţ