Prin privatizarea suspectă a CFR Marfă, pierderea imediată a statului este de cel puţin un sfert de miliard de euro.
Ce spectacol, această „privatizare“ a CFRMarfă! Un eşec în plan economic, consolidat printr-un scenariu bine pus la punct, pigmentat cu şmecherii de duzină, inclusiv cu schimbarea condiţiilor în timpul jocului. Un dezastru în plan moral, deoarece are parfum de corupţie.
Probabil cea mai gravă pierdere este prăbuşirea valorii de piaţă a CFR Marfă, care s-a năruit de la cel puţin un miliard de euro, cât o estima fostul ministru liberal Victor Orban în decembrie 2007, până la 396 de milioane de euro. Vânzarea pachetului majoritar de 51% din acţiunile CFR Marfă pentru 202 milioane de euro dă companiei o valoare „de piaţă“ de 396 de milioane de euro. Statul a cedat controlul CFR Marfă pentru o sumă pe care compania o rula în zece luni de activitate! Desigur, cheltuia ceva mai mult, însă un management profesionist ar fi reuşit, teoretic, să taie nodul gordian al risipei sistematice. Atenţie însă, pe vremea când Orban socotea miliardul, CFR Marfă avea, deja, în cârcă, datorii către bugetele statului. Ziarul Financiar consemna, în acel moment, că reprezentanţi ai companiei concurente Servtrans evaluau CFR Marfă la circa 2 miliarde de euro.
Prin această privatizare suspectă, pierderea imediată a statului este de cel puţin un sfert de miliard de euro. Pe termen lung, se pierd investiţii, locuri de muncă şi perspectiva de a mări salariile ceferiştilor la un nivel european. Dacă autorităţile insistă totuşi să dăruiască averea CFR Marfă grupului controlat de Gruia Stoica şi Vasile Didilă, atunci riscăm să plătim, noi, contribuabilii, penalizările pe care le va decide Comisia Europeană, deoarece tranzacţia creează o poziţie dominantă de piaţă.
Cei de la GFR sunt specialişti în preluarea, prin piaţa
