Oamenii politici, în marea lor majoritate, au abordări duble ale mesajelor, în funcţie de poziţionarea lor de moment: în opoziţie sau la putere. Foarte multe teme susţinute în opoziţie trec automat în plan secund, sunt preactic abandonate, când se ajunge la putere.
Asistăm şi acum la acest procedeu, această „amnezie” temporară, la abandonarea unor subiecte importante, adevăraţi „stabilopozi” pentru perioada de opoziţie. Două exemple clare sunt preluarea Cetăţii Aradului de către municipalitate şi, respectiv, desfiinţarea judecătoriilor din Chişineu-Criş şi Gurahonţ. Ambele subiecte au fost pe „lista scurtă” a deputatului Mihăiţă Calimente, în vremea în care dumnealui se bătea, din opoziţie, cu „hidra” portocalie. Acum…
Asistăm la o tăcere suspectă în cazul ambelor subiecte. Cetatea este o mai veche marotă a liberlului, ajuns, iată, la cel de-al patrulea mandat de parlamentar (record absolut pentru judeţul nostru). Problema Cetăţii nu e simplă, dar aşa cum au recunoscut reprezentanţii Ministerului, niciun parlamentar arădean nu s-a interesat de stadiul în care se află protocolul de trecere a Cetăţii în circuitul civil. Cu atât mai mult trebuia să se intereseze deputatul Calimente, atât din prisma parlamentarului aflat la Putere, cât şi pentru că acest subiect la susţinut vehement, de fiecare dată. Pardon, de fiecare dată când se afla în Opoziţie, când erau suficiente demersurile declarative.
Cel de-al doilea subiect, al judecătoriilor pe cale să se desfiinţeze, este iarăşi ocolit de longevivul parlamentar.
Tot aşa, acum circa doi ani, domnul Calimente „sărea” – tot verbal, fireşte – în apărarea judecătoriei din Chişineu-Criş, afirmând că „dacă Tăriceanu trecea ceva din Arad pe listă fără să ştiu eu, treceam cu piciorul prin uşă”. Acum, de la Putere, Mihăiţă Calimente „uită” că există uşi şi la Palatul Victoria, şi la Ministerul Justiţie
