Sărbătoarea Marinarilor, între agonie şi extaz
Ziua Internaţională a Marinarilor a fost marcată la Constanţa într-un cadru departe de ceea ce înseamnă o sărbătoare. Problemele multiple cu care se confruntă navigatorii români în ţară şi la bordul navelor nu lasă loc de optimism. Statisticile în domeniu confirmă, dacă mai era nevoie de acest lucru, faptul că marinarii sunt defavorizaţi. „În România, 17.000 de marinari sunt activi, dintr-un număr total de aproximativ 34.000 de brevetaţi şi nebrevetaţi“, a precizat, ieri, Adrian Mihălcioiu, liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor şi reprezentantul ITF România. Potrivit acestuia, mulţi dintre navigatori sunt în pragul pensionării, însă nu-şi mai găsesc de lucru. „Aceşti oameni nu mai pot ieşi la pensie“, a explicat liderul S.L.N.
La polul opus se află cadeţii care, deşi sunt la început de carieră, nu-şi găsesc loc de muncă, pentru simplul motiv că majoritatea armatorilor caută marinari cu experienţă. „Statul român nu-i ajută cu nimic pe cadeţi“, a afirmat şi Florin Urziceanu, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Crewing din România, care a explicat că tinerii navigatori îşi plătesc singuri studiile, examenele şi restul actelor necesare la angajare. Pe lângă aceste probleme, navigatorii români se confruntă şi cu riscurile inerente meseriei. Intensificarea zonelor cu piraterie a făcut meseria de navigator şi mai periculoasă decât era până în prezent.
În ultimii ani, zeci de români au fost răpiţi sau sechestraţi de către piraţi, fiind eliberaţi numai după ce armatorii au achitat răscumpărarea. Comparativ cu situaţia de dinainte de 1989, cea de acum nu s-a degradat prea mult, cel puţin pe hârtie.
Potrivit S.L.N., flota maritimă de stat avea 12.000 de salariaţi, întreprinderea de pescuit oceanic asigura 8.000 de locuri de muncă, iar flota fluvială avea 10.000 de salariaţi. Spre deosebi
