Costurile legate de risc mențin costul creditului la un nivel ridicat.

Între componentele care dau costul creditului, o pondere însemnată o are costul legat de riscurile la care se expun instituțiile de credit atunci când acordă un împrumut. În condițiile în care costurile legate de risc rămân la un nivel ridicat, și costul creditului suportat de clientul băncilor se menține la un nivel ridicat, a explicat Ionuț Dumitru, economistul-șef al Raiffeisen Bank.

În 2012, costul surselor de finanțare avea o pondere de 3,1% în costul total al unui credit. Costurile administrative se ridicau la 2,9%. În totalul costurilor administrative, salariile dețineau anul trecut o pondere de 1,3-1,4%.

Costul aferent riscului a crescut semnificativ în timpul crizei, de la aproximativ 2% în 2007, la 4,6% în 2012, potrivit datelor furnizate de Ionuț Dumitru.

Printre motivele care mențin costul riscului la un nivel ridicat se numără și procedura insolvenței, care este mult mai stufoasă și complicată în România comparativ cu alte state din regiune. De exemplu, la noi procedura este foarte lungă, de peste 3 ani. La finalul acestei perioade, creditorii recuperează circa 29,2% din creanțe.

"Procedura de insolvență este foarte favorabilă debitorului. Durează foarte mulți ani și recuperezi foarte puțin din creanțe", a declarat Ionuț Dumitru.

El a explicat și că, în majoritatea cazurilor, insolvența reprezintă o umbrelă de vreme rea pentru patroni, care scapă astfel de plata datoriilor, fie că vorbim de creanțe către bugetul de stat, fie către furnizori sau către bănci. Astfel, la nivelul anului 2011, din 23.000 de insolvențe declarate, doar 12 firme au fost restructurate, restul fiind lichidate.

Cei care greșesc să plătească

La rândul său, Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, a tras un semnal de