I-aţi remarcat probabil de multă vreme în online, prostituatele virtuale care scriu despre orice, oricum, oricât, doar ca să îşi facă rost de bani pentru un ţol festiv pe care să îl poarte la unul dintre miile de evenimente la care sunt prezenţi. Sunt ei, blogării care pretind că trăiesc din asta şi care scriu fraze lungi şi lingătoare în fund despre orice perie de păr, cosmetice Avon cărora li se apropie termenul de expirare şi despre campanii de salvat maidanezii cu rabie. Eventual, toate astea în timp ce merg pe biciclete. Sursa: kirantarun.com

Blogărul pişcotar povesteşte în 2.000 de semne şi cum a făcut mama lui hemoroizi, pentru nişte euro de la vreo companie farmaceutică. Blogărul pişcotar screme din puţul gândirii elogii la adresa oricarui cântăcios de playback numai ca să primească două bilete în primul rând, fără să fie decis dacă îi place sau nu artistul în cauză. Blogărul pişcotar postează cincizeci de mii de mizerii în fiecare zi ca să adune traficul minim necesar pentru a putea vinde un advertorial pe trei lei.

Să-mi moară mie trandafirii și maidanezii din complexdacă înțeleg cum pot unele specimene să posteze niste aberații de aici până în Polinezia franceză de mari. Și nu ajunge că le postează și se excită ca fetele de 13 ani când se uită la prima reclamă la linii erotice, mai au și o armată de alții ca ei care îi aplaudă. Sunt câțiva care merită gâdilați în talpa goală cu un cui ruginit pentru zeama de varză stricată pe care o varsă în fiecare zi pe site-ul lor şi apoi o duc şi o mai vomită şi pe paginile de Facebook ale celor 1.000 de oameni din listă pe care ei nu îi cunosc, dar îi pupă în cur.

Ceea ce nu înţeleg blogării pişcotari este că… nu ne pasă cine vă crede mari blogări, mari onlineri, mari formatori de opinie, mari deștepţi, mari profesioniști şi mari social media personalities… pentru ca NU sunteți. Sunteți niște lingă