Sătenii din comuna prahoveană Gornet culeg zilnic, în această perioadă, tone de zmeură. Din păcate, fructele parfumate mai îmbogăţesc doar intermediarii care vin la porţile producătorilor. În urmă cu puţini ani, germanii veneau cu TIR-urile pentru a cumpăra zmeura, dar au renunţat după ce au descoperit apă în butoaiele cu fructe

Comuna prahoveană Gornet se face în dreapta drumului naţional 1 A, Ploieşti – Cheia. Aproape că te duce mirosul tare şi parfumat spre dealurile presărate pe alocuri de culturi roşii de zmeură.

Din cele aproape 1.000 de familii din comună, o treime se ocupă de zeci de ani de plantaţiile de zmeură, iar valoroasele fructe, bogate în vitamina C, culese zilnic cu tonele în această perioadă, au fost dintotdeauna o importantă sursă de venit pentru locuitori. Este un loc special, printre puţinele din Prahova, unde zmeura creşte sub un soare orbitor, înrădăcinată în pământ fertil, udat de ploi binefăcătoare.

Iar ca anul acesta, zmeura nu s-a mai făcut de ani buni. Înşirate pe araci şi sârme, întocmai ca viţa de vie, fructele au crescut ca în poveşti, zemoase, mari şi foarte parfumate. „Dar e degeaba! Majoritatea producătorilor din Gornet sunt oameni în vârstă, care nu au timp să meargă cu fructele la piaţă, cei tineri au serviciu şi abia îşi mai pot lua câte o zi liberă pentru cules. Suntem nevoiţi să o vindem la poartă, pe preţ de nimic, intermediarilor“, explică pe scurt situaţia Vasile Cernat, un bărbat din Gornet, în vârstă de 75 de ani, însărcinat de familie cu comerţul de la poartă.

Străinii s-au supărat când au găsit apă în butoaiele cu zmeură

Are în faţă, pe un cărucior transformat în tarabă, câteva găletuşe cu zmeură, după cele mai eco norme posibile, culese bob cu bob de întreaga familie. Iar privind lung în zare, după clienţii care întârzie să apară, are timp şi pentru a-şi explica ce s-a întâmplat cu afacerea