Discuțiile privind lupta pentru imagine, cine stă mai mult pe sticlă (de ce este tot mai greu de înțeles), le las în seama televizioniștilor din Capitală.
Este evident că premierul Ponta va trebui să dea dracului afară sfetnicul într-ale declarării Zilei Tricolorului drept zi națională de doliu.
Mai mult, ca să fie circul complet, Ziua Tricolorului va dura câteva minute, cât va ține ceremonialul oficial, tricolorul va fi urcat pe catarg, după care restul zilei suntem în doliu (adică se coboară steagul în bernă – la jumătatea catargului). Cred că acum Ponta este cel mai departe de porecla la care dădea din coadă când i se spunea „micul Titulescu“. Diplomația și Ponta sunt astăzi antonime.
Au apărut multe comentarii în mediul online. Unele grotești. Indivizi deranjați că li se strică programul de distracții cu doliul. Alții, mai temperați, spun că putea fi amânată ziua de doliu național pentru joi.
Alții, mai detașați de subiect, cu gânduri de bine pentru rudele celor dispăruți, întreabă, pe bună dreptate, pe ce reguli se decretează o zi de doliu național? Toți românii morți în accidente de circulație au parte de avioane militare să se întoarcă acasă? Câți români au plâns că nu au avut bani să-și îngroape morții acasă? Suntem cu toții egali în fața legii???
De exemplu, accidentul feroviar groaznic de la Scânteia (Iași), când un tren al companiei brașovene Regiotrans a pulverizat un microbuz încărcat cu persoane. Bilanțul tragediei? 14 morți. Ei nu meritau o zi de doliu național, domnule Ponta? Pentru că situația este similară: un șofer dement nu a respectat regulile de circulație.
Sau victimele atentatului terorist din Spania? Pentru ei nu se putea ține doliu național? Dacă tot jucați acum doar pentru imagine, de ce nu ați propus acest lucru și când erați în opoziție, că nu dădea rău?…
Probabil, vom avea parte acum și de o lege a
