Ȋn primul rȃnd, doresc sǎ transmit sincere condoleanţe familiilor celor decedaţi ȋn Muntenegru! Nimic nu va putea ȋnlocui pierderea suferitǎ! Astfel de tragedii pun la grea ȋncercare rude, prieteni, cunostiinţe şi, din solidaritate naţionalǎ, o ţarǎ ȋntreagǎ.
Ȋn schimb, evenimente de acest fel nu ar trebui sǎ punǎ la grea ȋncercare “cel mai bun guvern al Romaniei postdecembriste”, aşa cum a fost catalogat de cǎtre liderii USL actualul guvern Ponta. Se mai ȋndoieste cineva de aceastǎ caracterizare?
Lǎsȃnd ironiile la o parte, vreau sǎ vǎ spun motivul pentru care, deşi evenimentul tragic nu putea fi evitat, vreau totuşi sǎ fac unele remarci privind modul ȋn care guvernul a inţeles sǎ rezolve situaţia de dupǎ. Şi acest motiv este unul simplu şi de principiu: ca politician de opoziţie, sǎ pastrez tǎcerea faţǎ de o greşealǎ sau derapaj ale puterii ar ȋnsemna sǎ fiu de acord cu acestea! Şi eu nu sunt de acord cu felul ȋn care a gestionat USL aceastǎ situaţie!
Ȋn primul rȃnd vreau sǎ critic lentoarea cu care Ministerul Afacerilor Externe deruleazǎ operaţiunile de identificare şi repatriere a celor decedaţi. Faptul cǎ ministrul Corlǎţean ajunge ȋn Muntenegru doar a doua zi, ȋn condiţiile ȋn care dispune de avion permanent iar drumul de la Bucureşti dureazǎ o orǎ şi jumǎtate spune multe despre grija sa ȋn acest sens. Iar bȃlbȃielile sale au ajuns chiar şi ȋn presa internaţionalǎ: „Operaţiunea de identificare a recurs mai uşor cu victimele care vorbeau”.
Şi totuşi, cel mai frustrant pentru mine ca cetǎţean este atunci cȃnd sunt minţit cu seninǎtate, gratuit, ȋn faţǎ! Cum poate domnul prim-ministru Ponta sǎ afirme cǎ a aflat despre tragicul eveniment abia la ora 22:55, cȃnd are atȃtea servicii de informaţii la dispozitie? Este posibil ca un prim-ministru sǎ afle despre un eveniment marcant pentru populaţie dup
