- Cultural - nr. 122 / 25 Iunie, 2013 A fost odata un rabin, considerat de intreaga comunitate un om al lui Dumnezeu. Nu trecea o zi fara ca o mare multime de oameni sa se adune la usa sa, asteptand de la acesta fie un sfat, fie o binecuvantare sau o vindecare. De fiecare data cand rabinul vorbea, oamenii ii sorbeau literalmente cuvintele. Din pacate, in auditoriu se gasea intotdeauna un om dezagreabil care nu pierdea nicio ocazie sa il contrazica pe maestru. El ii observa slabiciunile si nu ezita sa isi bata joc de ele, spre imensa suparare a discipolilor acestuia, care au inceput sa creada ca este "diavolul” in carne si oase. Intr-o zi, "diavolul” s-a imbolnavit si a murit. Intreaga comunitate a respirat usurata. Oamenii si-au pus o masca solemna, potrivita cu ocazia, dar in sinea lor toti erau fericiti ca discursurile inspirate ale maestrului nu vor mai fi intrerupte, iar comportamentul acestuia nu va mai fi criticat de acest eretic lipsit de orice respect. De aceea, toata lumea a ramas surprinsa sa il vada pe maestru luand parte la inmormantare, ravasit de durere. Mai tarziu, un discipol l-a intrebat daca a deplans soarta eterna a celui decedat. - Nici vorba, i-a raspuns maestrul. De ce l-as fi deplans pe acel suflet, aflat acum in ceruri? Mi-am deplans propria soarta, caci acel om a fost singurul meu prieten. Toti ceilalti nu fac decat sa ma adore. El era singurul care ma provoca, scotandu-mi in evidenta defectele si ajutandu-ma astfel sa ma transform. Acum nu se mai afla printre noi, iar eu ma tem ca imi voi inceta cresterea spirituala. Dupa care a izbucnit din nou in lacrimi. , paroh la Targu-Mures Parintele GHEORGHE SINCAN - Cultural - nr. 122 / 25 Iunie, 2013 A fost odata un rabin, considerat de intreaga comunitate un om al lui Dumnezeu. Nu trecea o zi fara ca o mare multime de oameni sa se adune la usa sa, asteptand de la acesta fie un sfat, fie o binecu