TRANZACŢIILE TRANZIŢIEI "BUZUNARELE DE STICLĂ"

"Buzunarele omului de afaceri trebuie să fie de sticlă" - spunea plastic, într-o convorbire pe care am avut-o recent, la sediul din Hamburg al concernului CASTROL, dl. Volker Allnoch, preşedintele firmei. Sentinţa poate să pară nefirească prin prisma accepţiunii care s-a încetăţenit la noi atunci când e vorba de "afaceri".

Comunismul a transformat termenul într-unul de ocară, privindu-l din perspectiva exploatării omului de către om. Deşi în capitalism e... invers, timpul care a trecut de la opţiunea fundamentală a revoluţiei pentru economia de piaţă, nu i-a schimbat înţelesurile.

Pentru că în competiţia instaurată de "capitalismul sălbatic", puţine dintre exemplele care ne stau la îndemână şi-au putut justifica spectaculosul progres material doar prin muncă şi pricepere.

Formarea clasei mijlocii româneşti actuale, s-a bazat ori pe rezerve ilicite, formate încă de pe timpul dictaturii, ori pe specularea aproape neruşinată a vidului legislativ şi a lipsei de autoritate ce s-au instaurat după decembrie '89, ori pe ofensiva unor grupuri privilegiate care au avut în spate suportul aproape necondiţionat al noilor administratori. Nu puţine dintre averile care astăzi încearcă să-şi construiască o aură de respectabilitate sunt, în fapt, o parte a avutului "întregului popor", jefuit cu neruşinare de către cei mai întreprinzători dintre concetăţenii noştri.

N-aş vrea să se înţeleagă de aici că exclud cu totul existenţa averilor făcute în mod onest.

Timpul este însă prea scurt pentru a justifica acumulări de o asemenea amploare şi numai golurile din bugetul statului pot explica ce s-a întâmplat de fapt.

Revenind la aserţiunea dlui Allnoch, vreau să spun că într-o societate aşezată, ale cărei părţi componente sunt bine asamblate şi lucrează corect, asemenea lucruri nu se mai pot întâmpla. @N_P