Aninoasa e primul oraș din România care a cerut intrarea în insolvență, declarându-se oficial falimentar. Am fost și noi acolo să vedem dacă, într-adevăr, miroase a faliment și am realizat că e mai rău: pute!
Răzvan Prițulescu, Dan Mazilu
Foto: Andrei Dumitru
Sunt vreo trei Aninoasa în țară, dar numai asta, din Hunedoara, a reușit să devină vedetă. În 2012, când noul primar, Nicolae Dunca, s-a instalat în fruntea aninoșilor, s-a uitat în catastife și a văzut că are un buget anual de 4,2 milioane de lei, ceea ce nu era chiar rău, dar și datorii de 9,3 milioane de lei, ceea ce era chiar rău. În plus, aninosul de rând suferă de un handicap social, care-l împiedică să plătească taxe, impozite sau chirii către stat. În consecință, primăria a cerut intrarea în insolvență, o premieră în România, decizia urmând să fie luată azi, 17 iunie, de către Tribunalul Hunedoara. Informația fiind caldă, noi am fost acolo și vă prezentăm impresiile la rece. Povestea unui faliment de proporții urbane, în continuare.
În „colonie”
Aninoasa e un oraș minier extrem de urât, cu vreo 4.000 de locuitori, situat într-o zonă foarte frumoasă, pe Valea Jiului. E atât de urât încât strică tot fasonul locului, e ca și cum ai pune un goblen pe bordul unui Rolls Royce. Clădirile, aceleași de dinainte de ‘89, sunt niște dărăpănături, iar din cele care aparțineau fostei mine, desființată în 2006, s-a furat tot ce se putea fura. Din loc în loc, străzile sunt pătate cu asfalt, dar nu-i o regulă, ci, mai degrabă, o excepție. În Aninoasa nu există spital, nu există farmacie, dar sunt patru cârciumi și șapte biserici ortodoxe dichisite și proaspăt renovate, plus alte câteva case de cult ale Martorilor lui Iehova sau ale baptiștilor. Deci, dacă te doare ceva, n-ai decât să închini un pahar.
Mergem în „colonie”, așa cum denumesc localnicii un șir lung de blocuri cu un si
