Interviu cu prof. dr. James Gillespie (Universitatea din Newcastle) – Suntem la „Forumul Telocitelor“, la Bucureşti, unde aţi prezentat o foarte interesantă demonstraţie de medicină translaţională, în care aţi parcurs de mai multe ori drumul de la cercetare fundamentală la clinică. Şi asta pe o plajă de afecţiuni cu prevalenţă mare în întreaga lume: tulburările vezicii urinare. Ce legătura există între vezica urinară şi telocite? – În ce priveşte telocitele, toată lumea caută să obţină imagini cât mai frumoase cu aceste celule, pentru ca apoi să încerce să afle ce ar putea face ele. Eu văd lucrurile altfel, avem o problemă clinică majoră, o problemă de fiziologie: cum funcţionează vezica urinară? Cum acţionează medicamentele, la nivelul vezicii? După cum văd eu lucrurile, am observat o conexiune între morfologia despre care s-a vorbit, a telocitelor, şi tipul de funcţionalitate care mă interesează. Şi punând lucrurile cap la cap, aflăm că, de fapt, aceste celule sunt chiar importante. Sunt numeroase tipuri celulare la nivelul vezicii, dar, dintre acestea, cele importante chiar sunt importante. – Înţelegem cum funcţionează vezica urinară? – Nu, nicidecum. Timp de mulţi ani, industria farmaceutică ne-a spus cum funcţionează. Pentru că voiau să-şi vândă medicamentele. Dar chiar şi acum, când putem vedea lucrurile în detaliu, nu ştim nici măcar cum acţionează acele medicamente. În vezică, vreau să spun. Ştim ce efecte au asupra receptorilor, la nivel molecular, dar – şi acesta este unul din lucrurile pe care forumul telocitelor l-a relevat – trebuie să înţelegem toate sistemele din organism unitar, într-o interacţiune foarte complexă. Acest concept trebuie utilizat şi în înţelegerea modului în care funcţionează vezica urinară. Sunt atât de multe sisteme care interacţionează unele cu celelalte, nu ne aşteptam să fie astfel. Chiar şi noţiunile pe care c