Cea mai rapidă eliminare la un Slam din cariera lui Nadal intră deja în topul surprizelor all-time la Wimbledon. Mai jos încercăm să vedem de ce sunt premature și greșite teoriile care proorocesc începutul sfârșitului lui Nadal.

În urmă cu câteva zile, cu amintirea victoriei lui Nadal la Paris încă proaspătă, discuția se punea la modul dacă Rafa are șanse reale să-l ajungă pe Roger Federer în ce privește Slam-urile câștigate. Cu un sezon aproape perfect, Nadal era văzut drept favorit în potențialul sfert de finală cu Federer, ba chiar dat de mulți specialiști drept favorit la titlu. Acum, dintr-o dată, pe tot Internetul au reapărut discuțiile despre viitorul lui Nadal pe suprafețele altele decât zgura, se pune din nou sub semnul îndoielii capacitatea lui fizică, iar toate cele șapte trofee câștigate de el în 2013 par să fie date uitării. Lucrurile se schimbă repede în tenis, iar oamenii tind să se ambaleze sub iminența șocului evident provocat de un astfel de rezultat precum înfrângerea suferită de Nadal în fața lui Darcis. Sau, în cuvintele lui Rafa de la conferință, "e un sport în care oamenii rețin numai victoriile, nimeni nu-și aduce aminte de înfrângeri".

Cel mai probabil, adevărul e undeva pe la mijloc. Natural, primul lucru care a fost pus sub lupă de armatele de analiști a fost starea fizică a lui Nadal, mai exact, cea a genunchilor săi. Aflat la primul meci pe iarbă din ultimul an, la două săptămâni de la triumful de la Paris, Nadal e suspectat acum că n-ar fi fost în plenitudinea forțelor, chit că el a refuzat să pună eșecul pe seama acestei posibilități, îndemnând presa la a-i da credit lui Darcis.

Nadal a arătat în unele momente ca și cum ar fi fost afectat în deplasare. Au fost mingi la care n-a alergat sau la care n-a alergat tocmai convins, după cum au fost puncte în care footwork-ul său a suferit teribil, spaniolul arătând ca