"Voi sunteţi, aşa, mai conservatori în Transilvania." "Dacă prin conservator înţelegi prudent, moderat şi cu ordine, sunt de acord - altfel nu. Ştii că opiniile politice ale lui Iuliu Maniu au fost influenţate de principele Aloys von Liechtenstein? I-o spusese prinţesei Martha Bibescu, cu care Maniu era prieten."

(Martha Bibescu, asemeni lui Maniu - pe care îl aprecia mult - iubea Transilvania pentru «latinismul ei viu», pentru «nobleţea, austeritatea fidelă, logica religioasă, greco-catolicismul, fii şi fiice ale Romei care îşi recunosc mama». Tot ea îl sfătuise pe tatăl său, Ioan Lahovary - ministru de externe, ministru al României la Paris, apoi preşedinte al Partidului Conservator - să reînnoiască partidul cu activişti transilvăneni sugeraţi de Maniu, dând o linie creştin-socială unui conservatorism românesc aflat în criză la 1915. Dar Lahovary s-a stins în acelaşi an...)

Ca orice bun conservator, Transilvania preferă ordinea şi stabilitatea, lucrul metodic, schimbarea bine cugetată. Conservatorii, cei din felul ei, sunt prudenţi, se agită puţin şi o fac doar când consideră că nu se pot descurca altcumva. "Lentoarea" transilvană e sora prudenţei.

Ordinea trebuie să fie armonică, altfel nu e ordine. Există o ordine pentru sine, ca om, şi o ordine pentru societate, pentru a fi funcţională. Grecia antică şi polisurile Egeei înţelegeau nevoia de ordine, de reguli stabilite, care să înlăture haosul ; omul modern s-ar crede exceptat, ai zice. Stabilitatea adusă de ordine e cea care dă tonul tradiţiei (cuvânt care nu are nimic folcloric, aşa cum se abuzează de el în spaţiul mioritic). Tradiţia e uzanţa, norma socială îndelung acceptată, vădit benefică; e convenţia care separă drepturile de obligaţii, şi invers. E legea. Face legea. Iar legea e lege : nu pliază capriciilor personale. (Lucru de bun-simţ, ai crede, uitând că unii ţin să impună co