Un japonez de optzeci de ani şi cu vreo patru operaţii pe cord, alpinist şi “nebun” de profesie, s-a căţărat iarăşi pe Everest. Ajuns acolo, pe Acoperişul Lumii, niponul a mai avut şi simţul umorului. Căci, după un astfel de efort şi la o vârstă la care alţii nu cutează nici să se dea jos din pat, ştiţi ce-a zis ? N-o să vă vină să credeţi, ne-a ironizat everestic şi zău de-a greşit cu ceva ! Cică “Chiar la 80 de ani mă descurc destul de bine”, atât a transmis omenirii de sub el. Câtă dreptate să ne ia în băşcălie pe noi, ăştia surpaţi de sedentarism şi platitudine. “O fac pentru a-mi testa limitele supreme. Este felul meu de a o onora pe Mama Natură”, s-a mărturisit omul zăpezii. Mesajul lui ar trebui să ne fie vârât în tărtăcuţă cu de-a sila, poate doar aşa vom învăţa să respectăm mediul înconjurător. De-am deprinde cu toţii curajul de a ne înfrunta limitele şi prejudecăţile, condiţia de resemnaţi incurabili. Inventaţi-vă, aşadar, fiecare un everest şi urmaţi-l, luaţi-l cu asalt şi cuceriţi-l ! În ascensiunea solitară vă veţi redescoperi propria goliciune, în lupta aceea cu înălţimea nu e loc de minciună şi prefăcătorie ! Părăsiţi-vă degrabă confortul cotidian înşelător şi faceţi altceva, ieşiţi din cămaşa de forţă a rutinei. Numai astfel îl veţi pricepe întocmai pe temerarul Yuichiro Miura şi, desigur, pe voi înşivă.
Celebrul tenor Andrea Bocelli, şi el un cuceritor al vârfului himalayan, deşi în versiunea figurată, explică altcumva succesul: relaţia de lungă durată cu liniştea, în forma tăcerii. Fiindcă retragerea în lăuntru-ţi te conduce la reflecţie, la meditaţie. Cunoaşterea de sine prin tăcere. Din nefericire, omul modern a ales să se risipească în reţele de socializare sterile şi vulgare. Intimitatea e, mai degrabă, un chin decât o binecuvântare şi un prilej de autocunoaştere. Alergăm fără ţel printr-un deşert virtual şi