România este bogată în resurse minerale, dar săracă în proiecte de anvergură în domeniul industriei extractive. În timp ce mai marii țării pun pe hârtie din 1990, adică de peste 20 de ani, strategii și schimbă legi pe bandă rulantă în ceea ce privește regulile din minerit, investitorii au început să-şi piardă încrederea în România ca destinaţie pentru investiţii, iar cei care sunt dispuși să aducă capitalul privat şi să investească zeci sau chiar sute de milioane de euro sunt purtați dintr-un birou în altul.

Două proiecte miniere ar putea crea mii de locuri de muncă și ar duce la creșterea economiei românești. Este vorba despre exploatările miniere de la Roșia Montană și cea de cupru de la Abrud. Mina de la Roșia Montană și zăcământul de cupru de la Roșia Poieni sunt cele mai importante proiecte din industria extractivă de la ora actuală. Investitorii bat la ușa Guvernului de ani de zile și spun că sunt interesați de ele. Cert este că, dacă cele două proiecte ar fi exploatate la cote maxime, economia României ar crește. Și, pentru că statul nu are forța să investească pentru a pune pe roate cele două exploatări, singura soluție rămâne capitalul privat

La Roșia Poieni va fi de muncă 20 de ani

Zăcământul de cupru de la Roșia Poieni este estimat la 900.000 de tone (60% din rezerva de cupru a României), lucru care ar permite continuarea exploatării pe o perioadă de cel puțin 20 de ani.

Licența de exploatare o deține Cupru Min, societate care, deși a fost „pețită“ de mai mulți investitori, nu a fost încă privatizată. În prezent, Cupru Min produce concentrate care conţin echivalentul a 5.000 de tone de cupru pur pe care le vinde în principal către traderul Ronefer, deţinut de Maria Gherghe. Ronefer vinde mai departe concentratele inclusiv către Trafigura, traderul interesat de preluarea activităţii Cupru Min. Acum, la Cupru Min