Tabloul regional agitat face ca, paradoxal, România, care traversa cu doar cu un an în urmă o criză politică majoră, să pară o adevărată oază de stabilitate cu un potențial geopolitic în creștere.

Faptul că Nikolai Patrușev, secretarul Con­siliului de Securitate al Federației Ruse, și John Brennan, directorul CIA, s-au aflat în vizite oficiale la București aproape si­multan a provocat, inevitabil, destule spe­culații. Înclinația noastră tradițională pen­tru scenarii conspiraționale globale (nu de­geaba cărțile lui Pavel Coruț au făcut fu­rori la începutul anilor ‘90) i-a făcut pe unii să avanseze imediat ideea că România ar fi ajuns un fel de placă turnantă între Est și Vest, o punte de legătură între Rusia și Statele Unite. Însă astfel de scenarii sunt mai degrabă fanteziste. Moscova și Washingtonul nu au nicidecum nevoie de bunele oficii ale Bucureștiului pentru a di­a­loga. Obama și Putin tocmai s-au întâlnit zilele trecute la reuniunea G8 din Irlanda de Nord, iar Patrușev a întreprins cu doar câteva săptămâni în urmă o vizită în Ame­rica, prilej cu care a avut o întâlnire la Ca­sa Albă cu Tom Donilon, consilierul pen­tru securitate națională, întâlnire căreia i s-a alăturat la un moment dat chiar preșe­dintele personal. Relațiile ruso-americane sunt destul de tensionate în acest moment din cauza pozițiilor total divergente asu­pra conflictului din Siria, dosarului nu­clear iranian și, mai nou, și a episodului Snowden, dar e greu de crezut că Ro­mânia ar putea juca vreun rol în ges­tio­narea acestor divergențe.

Cealaltă idee vehiculată, aceea că România ar putea juca un rol important în problema conflictului din Transnistria, e în mare mă­sură lipsită de substanță. Bu­cureștiul nici măcar nu e inclus în aran­jamentul formal de negociere, așa-numita formulă 5 (Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, OSCE) + 2 (Uniunea Europeană, Statele Unite - ca