„Şi când, fraţilor, m-oi duce
De la voi şi-oi fi să mor,
Pe mormânt atunci să-mi puneţi
Mândrul nostru TRICOLOR!” (Ciprian Porumbescu, Cântecul Tricolorului)
Tricolorul este argumentul absolut al spiritului de sacrificiu, pentru că în el sunt strânse toate trăirile înalte ale neamului nostru.
Tricolorul este îndemnul spre izbândă şi glorie sub deviza „ONOARE şi PATRIE”, aşa cum primul domn al României, Alexandru Ioan Cuza, a decretat când a înmânat drapelul oştirii române: „Vă încredinţez onoarea ţării. Steagul e România, acest pământ binecuvântat al Patriei, stropit cu sângele străbunilor noştri şi îmbelşugat cu sudoarea muncitorului”
Tricolorul este icoana jertfelor străbunilor, care au crezut în dreptate şi adevăr, care şi-au primit tăria de a înfrunta moartea din scopul preasfânt al LIBERTĂŢII.
„Am înarmat a noastră mână,
Ca să păzim un scump pământ;
Dreptatea e a lui stăpână,
Iar domn a adevărul sfânt.” (Andrei Bârseanu, Steagul nostru,1880)
Tricolorul este chemarea spre Unire şi Frăţie, adunând puteri şi întărind cugete, aşa cum aspirăm să se întâmple a doua oară între românii Moldovei Mici şi cei ai României, spre a o face cum a fost, Mare şi Puternică, pentru că „Eu ţi-s frate/Tu mi-eşti frate”, iar:
„Pe-al nostru steag e scris „Unire,
Unire-n cuget şi-n simţiri” –
Şi sub măreaţa lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.”
„…el este drapelul naţionalităţilor române din toate ţările locuite de români” (M.Kogălniceanu)
Tricolorul este cartea de istorie, în filele căreia stau înscrise faptele „puilor de lei”, se explică liniştea lor în faţa morţii, când văd drapelul oştirii fluturând pe culmile cucerite ale duşmanului. Acolo, în el, trăiesc cei ce-au murit:
„Ura! Măreţ se-nalţă-n vânt
Stindardul României!
Noi însă zacem la pământ
Căzuţi p